Archive for March, 2011

Chiar si la mine ? Chiar daca intre timp, visezi ? Simti? Auzi? Formez un numar imaginar si in casti aud inca muzica. Alo? Dansezi? Daca intr-o buna zi as fi exact in povestea pe care tocmai incerc s-o prind din urma, tu ai mai fi acolo? Oare poti astepta? In fond ce poveste ar mai fi asta fara inceput si sfarsit, mai mereu in miscare, mai mereu intre doua trenuri, gari, ganduri, vise…o poveste de drum? Da, poate…de fiecare data cand ma gandesc la drum sunt acasa, chiar daca nu sunt, de fiecare data cand visez, sunt din nou acasa, chiar daca nu sunt, de fiecare data cand urc intr-un tren sunt acasa, chiar daca nu sunt…de fiecare data cand sunt acasa, sunt acasa, chiar daca nu sunt.

Telefonul ala chiar suna. Comand o carte. Un vis. Mai comand cateva reviste de calatorie, o lanterna, cateva harti si cateva destinatii surpriza. Japonia, Islanda, Argentina…parte din visele mele, Armenia, Georgia, Tajikistan, Tarile Baltice, Tarile Nordice…parte din surprize. Te poti gandi la orice?

Azi mai mult decat ieri imi doresc sa scriu si sa merg si din cand in cand sa ma intorc…si iar sa merg si din cand in cand sa ma intorc…mai mereu intre doua trenuri, ganduri, vise, acasa, oriunde ar fi  sau n-ar fi asta si mai mereu pe drum, unde stiu ca este.

De fiecare data cand ma gandesc la tine, sunt acasa. Chiar daca stiu ca tu nu esti. Sau poate dormi…

Noapte buna, calatorule, oriunde ai fi

te poti gandi la imposibil ?

Advertisements

Poftă

Posted: March 23, 2011 in berlin, ce mai vad

Iubesc iarna, e anotimpul meu preferat dar cateodata ma surprind uitandu-ma la nebunia asta de primavara, cand totul parca se trezeste la viata si sare coarda. Azi intr-un periplu scurt, prin cartier, doi tineri chiuiau pe biciclete, la semafor alti doi se sarutau cu foc, undeva putin mai  in fata, sotul isi sprijinea sotia putin bauta, in drumul spre casa, un caine sarea peste gardul viu, vanzatoarele parca si-au mai scos din haine si si-au adaugat zambete, iar cei de la pizza din colt erau azi asa in forma ca parca au cinstit cu fiecare om care le-a trecut pragul un pahar de vin. Se duc zapezile de pe creste, in caldari inca se schiaza, apar florile incet incet, mai multi oameni de mana, mai multi ochi ce zambesc, iarba parca-i mai verde si mai clacata, terasele si-au scos deja mesele si scaunele afara si multi s-ar reinventa.

Mi-e pofta de drum, de scris despre locuri noi, de intalnit oameni, de lenevit in iarba, de cautat mistere, de schimbat coduri, gasit chei, cautat interpretari, carti de aventuri, baut mojito, vazut un loc nou, cautat pe strazi, de planuri de vacanta indepartata, de zile de vineri cand iesi de la munca, de filme in aer liber, de zambit cu ochii, de privit in urma, de zacusca pe paine, de mansarda din vis, de umbre,  de chiuit, de sarut pe strada, de sprijinit pe cineva baut, de sarit in garduri vii, de tine, de ochii tai si iar de tine.

O zi ca oricare alta

Posted: March 17, 2011 in berlin, cutia cu cioburi

Azi e ziua Irlandei, puburile au inceput sa decoreze inca din zilele trecute, sunt asteptati bautori de bere si muzica o sa cante pana dimineata. Liverpool joaca de la 9, cerul Berlinului e intunecat tare, Japonia inca sufera si spera la zile mai bune, fotbalul s-a solidarizat cu aceste evenimente si afiseaza peste tot mesaje de sustinere. In acelasi timp, un fotbalist e diagnosticat cu tumoare la ficat. Toata suflarea fotbalistica, inclusiv marii rivali, se solidarizeaza si imbraca tricouri prin care il incurajeaza. Un gest frumos, intr-o lume normala. In tara lumea se agita din nou, mitinguri, instigari, aliante nefiresti, patriotism exagerat, scandal. Poate ca ar fi mai bine sa ne linistim putin si sa urmam exemplul de solidaritate. In fond, pe noi nu ne-a zguduit un cutremur dar parca ni se misca mai mereu pamantul de sub picioare, in ultimii ani. Prietenii se cearta, oamenii care conduc tara se cearta, cei din fotbal, nu mai vorbesc, nu exista zi fara un nou scandal. Iar cand unul anunta ca starea lui de sanatate nu e tocmai buna, se gasesc multi care considera ca se alinta si in fond e doar publicitate. Poate ca n-ar trebui sa asteptam o drama nationala pentru a vorbi de solidaritate. Inca se pot face lucruri bune, inca se poate trece peste vechi razboaie si se poate iesi din aceasta ura si invinuire colectiva. Romania nu se vede bine, oricat de mult incearca unii, sunt ceilalti mai multi care se fac auziti si schimba totul. Poate in ultimul ceas se trezesc isi dau mana si fac si niste lucruri bune…altfel, e tot o zi ca oricare alta, una in care n-am vrut sa scriu acest post dar n-am putut sa scriu in general…si in particular, oricat de mult as fi vrut, tot nu ti-am scris si mi-e dor s-o fac. In fond, mi-e dor de multe lucruri, iar cum scriu acum despre lucruri inexplicabile, fara sa pot explica de ce, mi-e dor de tine 🙂

The National au scos o noua piesa, ascultandu-i versurile ma regasesc iar…imi cam pierd “iesirile” una cate una, mintile, oare poti astepta?