Împărțit

Posted: April 24, 2011 in berlin, se plimba sufletul meu intre real si imaginar?

O masina ruleaza in noapte. Se vad doar farurile si eventual o esarfa ce flutura la geam, faruri, copaci pe margine, iar in boxe ceva lent, ca si cum drumul ar fi in urcare si masina ar deveni una cu drumul, in ritm, in doi sau poate ca nici nu conteaza numarul…inchid ochii pentru un moment si decorul se schimba, e zi, soare si o insula semi pustie, un tren te duce acolo mergand incet pe podul care leaga insula de uscat si te lasa chiar in fata casutelor colorate. Decorul e ca de vara, dar inca nu e vara, de aceea pare inca pustie, doar cativa calatori, stau in vant si privesc in zare…plaja e intinsa, nisipul e fin, sunt multe terase si bauturi cu nume exotic de parca ar fi la concurs…un ochi imi lacrimeaza, poate ca am tras curent, nu se vede, e doar rosu si doare si sunt convins ca daca trag cateva fumuri si doua guri din paharul din fata, uit de lacrima care tocmai a plecat…intr-o gradina, printre copaci,cu o carte in mana si cu zeci de vise inconjurandu-te, stai pe o banca, ma asez, te privesc si as vrea sa nu spun nimic doar sa te simt aproape, poate am aprinde amandoi o noua tigara, poate am face chiar rotocoale de fum si din cand in cand am bea din sucul de mere proaspat…din vin doar cand se lasa seara…atunci, poate chiar dansam, ce spui? Noi doi intr-o gradina…

Duminica de Paste, cand eram acasa,  mancam intotdeauna cas, ceapa verde, ridichi, ou fiert, paine proaspata, cand eram mic, bunica punea grau la incoltit cu doua-trei saptamani mai repede, ca atunci cand “venea iepurasul” sa aiba un cuib in care sa ne lase ouale rosii si cadourile, nu cred ca am castigat niciodata la ciocnitul oalelor mai mult de 3 batalii, tot timpul se gasea cineva care sa-mi sparga “campionul”, era fascinant sa cauti cuibul in fiecare dimineata…

Dansezi?

Da probabil ca nu e momentul…dar uite, asculta ce ascult si eu, calatorule si zi-mi daca nu-ti vine macar putin asa sa sari de la una la alta, de la un gand la altul, de la o lume la alta, de la o imagine la alta si pana la urma sa tot ajungi la ea si mereu la ea, ca o placa stricata care  repeta mereu acelasi lucru. Mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor…

Comments
  1. grebla says:

    mmhhh, ce pofta mi-ai facut de cas… 🙂

    Paste Fericit!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s