This is England (Episode 1)

Posted: April 29, 2011 in ce mai vad, cutia cu cioburi, povesti de cateva minute

Trenul spre Anglia intarzie. Nu foarte normal in Germania, dar cateodata si in cazul lor, garile roman fara curent. O ora, decent. Urmarea, pierd trenul de legatura…dar nu-i o problema, urmatorul tren e la aproximativ o ora si putin,cum primul recupereaza ceva pe drum, apuci sa-ti faci check-in-ul(nu e chiar asa drastic ca la avioane, eu am reusit sa trec lejer cu o sticla de suc de mere desfacut si o forfecuta) si sa mai prinzi zece minute de stat linistit in fotolii confortabile. Credeam ca trenul ce trece prin Eurotunel e un fel de rege al trenurilor, intrand in el nu e cu nimic spectaculos si iesit din comun, chiar din contra, se sta destul de incomod. Oricum asteptam de mult experienta trecerii prin acest Eurotunel. N-am simtit nimic, eventual din cand in cand ca mi se infunda urechile. Are viteza si cam atat pot spune despre acest tren…primul lucru vazut pe teritoriu britanic, cum am iesit din tunel, a fost o turma de oi. Anglia e verde, mi-am spus si cam in acest decor verde am dus-o pana in momentul in care trenul s-a oprit in Londra. Politie in gara, destul de multa, oamenii intreaba, glumesc si vorbesc despre “nunta regala”, mi-au atras atentia un fel de caini cocker, tinuti de politisti in lesa…si faptul ca aceeasi politisti sunt folositi ca un fel de birou de informatii, mai mereu sunt doi-trei care ii intreaba cate ceva. Schimb bani, sper ca nu au comision prea mare, biletul de metroue 4 lire !!! desi sunt doar 5-6 statii pana la Victoria Station(pe linie albastra, mi se zice) Perfect semnalizat totul, greu sa te ratacesti…cam in 15 minute ajung sa scot bani, sa-mi cumpar bilet de metrou si in alte 10 cred ca ajung la destinatie. De aici ma gandeam ca e floare la ureche, ies, intreb prima persoana care-mi iese in cale si mi se zice…sa ma duc la biroul de informatii. Un sfat bun, fiind in gara. Cei de la birou, zambareti si amabili imi spun ca e aproape in spatele garii, trebuie sa fac pe prima la stanga si apoi la intersectie iar la stanga. Gasesc strada. Aici insa incepe nebunia. Cautam numarul 19-21. Gasesc 18. Inainte 16, dupa 20. Vis a vis e 87, 85 si alta strada. Nu mai inteleg nimic. Intreb cel putin 10 persoane. Fiecare imi raspunde foarte amabil. Un tip chiar scoate iphone-ul si incearca sa mi-o gaseasca. Suntem pe ea, imi zice. Stiu. Dar nu gasesc 19-21. Mi se propun diverse variante, nici una nu are rezultat. Pana la urma vad niste politisti. Il intreb pe primul si el ma trimite la celalalt.

“Mergeti mai jos”, pe partea stanga.

E alta strada, ii zic…da, stiu, zice, dar mai mergeti putin pana treceti de o cladire in sticla.

Fac exact ce zice si imi dau seama ca are dreptate. Dupa 75, 73, 71 trecute pe o alta strada, ajung la 33, 31, 29…si chiar acel 19-21 de la adresa cautata. Arata bine de afara, in interior prima surpriza e ca ma intampina un indian pe care aproape era sa zic ca-l cunosc. Fostii mei colegi insa stiu, dupa ani petrecuti intr-o firma condusa de indieni, ca fiind multi, mai si seamana unul cu altul. Clar, dar sa-l mai cheme si Rakesh, zambesc la randu-mi. In fine, hotelul, vorba aceea, nu e rau. E chiar prost ! Camerele mici, baia parca intri in dulap, geamul nu se deschide, mirosul e destul de inchis, un covor nasol pe jos, un birou facut la inaltimea unei masute si prize britanice pentru care nu am adaptor. Suna fain? Merge netul, apa e calda, chiuveta infima(cred ca ai putea face un concurs acordand premiu celui care nu varsa nici o picatura de apa daca se spala…si am primit si adaptor.

Am iesit…n-am vazut mare lucru, doar in zona, Victoria Station dupa bilete de Huddersfield, Liverpool si retur, cateva poze de zi, mai multe de noapte, o masa de seara cu doi prieteni de la cursul de scenaristica, o bere tipica londoneza, rosie si drumul spre casa. Victoria Station e impresionanta ca o gara cu de toate. Are un aspect de lucru vechi si bine pastrat combinat cu mult nou…multe puburi in jur, totul destul de scump, o masa decenta si o bere te duce pe la un 14-15 Lire minim, daca vrei vin in loc de bere, mai adauga cel putin o lira iar daca mai vrei un pahar aproape ajungi la un 20 minim. E plin de lume pe strada, in puburi, in gara sau in magazinele de suveniruri. Am vazut celebrele Taxiuri Londoneze, autobuzele supraetajate si colorate in rosu si cabinele telefonice pitoresti la colturi de strada.

Concluzionand, dupa o prima zi, Anglia e verde, scumpa,  si pulseaza intr-un ritm dictat de universul multicultural al strazii, dar strazile au fost gandite la betie de catre arhitectul orasului.

Aha si inca un fel de distrugator de mituri. Mancarea e buna spre foarte buna, femeile sunt cel putin interesante (sub nici o forma urate🙂  si oamenii sunt amabili, desi par sa nu fie informati

Comments
  1. Anna says:

    E foarte tare!cand pui partea a doua?esti super.

  2. Laurentiu says:

    incercam la ora asta, dar nu prea am adaptor pt priza si nici prea multa baterie…asa ca o sa fie ceva partial🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s