Chei, drumuri, povesti…mici nimicuri

Posted: August 3, 2011 in ce mai vad, cutia cu cioburi, povesti de cateva minute

O cheie gasita pe jos imi aduce in minte momente in care am depins de cate o cheie si n-o aveam la gat. Zilele trecute am pierdut una din cele doua legaturi de chei pe care le aveam si desi nu-mi imaginam unde si am rascolit tot rucsacul, m-am dus sa-mi fac alta. Linistit apoi mi-am lasat cheile la niste prieteni dar cu cele noi facute n-am reusit sa intru. Noroc cu o vecina, cea mai buna prietena a proprietarei, avea miraculos un rand de chei. Asa ca am intrat si dupa ceva timp in acelasi rucsac, le-am gasit si pe cele pierdute. Intr-un buzunar de care n-am stiut…unul secret de care am dat intamplator…nici nu stiu cum au ajuns cheile pe acolo, dar probabil stiau secretul. Calatorind in timp si in trecut, un alt rand de chei pe care am uitat sa le las unei persoane dragi mi-au schimbat oarecum viata. Nu-i vorba ca intre timp am schimbat-o eu iar la loc, dar macar o parte din schimbarile din viata, le datorez unor chei, poate chiar cei 10 ani de Bucuresti.

Pe tren, Cenusareasa s-a asezat langa mine. Avea doar un pantof, celalalt il tinea in mana si pana sa inteleg ca astepta sa-l lipeasca si pentru ca imi parea diferit de primul, am numit-o asa. In fond era doar ca si cum si l-ar fi bagat in noroi si la iesire s-a despicat la jumatate. Cu cele 3 feluri de lipici si-un zambet a reusit sa-l repare in timp record, la cum il manuia, am banuit ca e pantofar. A ras si intorcandu-mi “complimentul” a zis ca probabil sunt si eu un killer cautat de toata politia, daca ar fi sa se ia dupa valiza in care sigur am un chinez taiat (prin urmare nu doar in Romania se practica chinezii la valiza, hm, international ?) Pana la urma mi-a zis ca lucreaza cu ciocolata si ca sigur nu am gustat ciocolata adevarata belgiana ci doar una prezentata ca fiind belgiana, altfel n-as fi putut s-o uit. Pana la urma pentru ciocolata aia omorasem chinezul🙂

Am racit uitandu-ma la Miro ! Cel putin atunci am simtit prima data cum ma apuca. Poate ca nu reuseam sa inteleg in esenta ce a vrut sa spuna ci doar interpretam in mod cu totul ciudat ceea ce vedeam. Multa culoare, panze rupte, simboluri, linii, puncte, prea putin desen si totusi ceva care te tine, te face sa vrei mai mult, sa intelegi mai mult…

Tronthaim-Hauptstadt pe repeat de cateva zile…undeva in urma o noua vizionare a filmului de montaj din 1927, Berlin Simfonia marelui oras…o mostra mai jos

si culmea, dupa toata electronicele astea si imagini in alb negru, cand ies afara, fluier nestingerit si fara sa pricep de ce, melodia din toate panzele sus…probabil ca undeva sunt constient ca nu mai pot sa joc la nesfasit rolul greierului din poveste…si trebuie sa mai trag si eu panzele pentru un nou drum🙂

noapte buna calatorule, oriunde te-ai afla…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s