Turme, haite si lupi singuratici

Posted: August 13, 2011 in cutia cu cioburi

Copilarie. Munte. Urcam cu telescaunul. Din cand in cand cate o stana, turma adunata si stransa bine, oile bagate una in alta, cainii latrau simtind pericolul…zeci de metri mai incolo, printre copaci o haita de lupi pofticioasa, 8-9 la numar, cam tot atatia sunt si cainii, daca n-ar fi ciobanul, o prada usoara…de undeva tot vor ataca pentru ca le e foame, e doar o chestiune de timp…urcam, undeva intors cu spatele la aceste evenimente un alt lup, cenusiu…alearga, se pierde printre copaci si din cand apare ca o naluca…el nu vede turma, nu intelege haita si isi cauta singur drumul…departe, intr-un loc poate doar al lui, al lor…

Liceu, cativa ani mai tarziu, elevi stransi in careu,  bagati unul in altul, disciplina de fier…cineva vorbeste la microfon, doar un grup neglijeaza multimea dar in acelasi timp se saluta cordial cu profesorii. In fond ei au fost evidentiatii, cei care vor duce mandria liceului mai departe, cei care vor aduce inapoi faima…pe la colturi, aratati cu degetul, cei care au iesit din careu si nici de haita nu le pasa, fumeaza, se uita la panoul de baschet sau pur si simplu viseaza, escaladeaza un gard si fug spre lume…

Facultatea e in urma, apar nunti, botezuri si un oarecare dor de liceu, mese bogate, masini scumpe, kilograme in plus, fire de par in minus, copii, alte viziuni, alte scari de valori si alte distractii…ce nu se schimba aproape deloc, multimea de pe margine care inca aclama, cei care misca lucrurile, ajunsi acum in interiorul ei, cercul celor care dicteaza ritmul si felul petrecerii, banii care se arunca si importanta fiecarui pahar baut cu semenii de dupa cap… si cei care  pastreaza distanta, studiaza, undeva de pe margine si intr-un fel nu vor nici sa aplaude si nici sa intre in joc…si pleaca, pentru a nu stiu cata oara,cautand mereu un alt drum…

In fond, probabil ca nimeni nu alege… iti place sa stai de o parte  dar visezi sa ajungi in centrul cercului, stai si aplauzi pana se iveste un loc…te consideri din cerc, inseamna ca acolo e locul tau, privirile celor din jur vor da verdictul…lumea ta e alta, ii simti chemarea…faci un act de prezenta si pleci cu primul tren.

Filozofie de pahar la ora tarzie…de toate astea mi-am amintit cand in una din zilele saptamanii trecute, intr-un club cu muzica variata, am vazut exact aceeasi asezare in teren…multimea pe margini, pahare in mana, povesti, priviri aruncate…in centru, cumva cei care pareau ca se disteaza cel mai bine in mod organizat, avizi de apreciere…si pe la cate un colt cei care vin, se uita si se plimba prin respectiva atmosfera pana ce la un moment dat pleaca…

Doua intrebari, ca de final…de ce mai vin, daca tot pleaca ? si unde se duc, atunci cand se duc ?

Un posibil raspuns… vin pentru ca mai cred in schimbare, in nou si in faptul ca pana si ei au semne de intrebare  legate de propriile lor decizii…au nevoie sa se convinga fie ca gandesc gresit, fie ca nu sunt singuri…cat despre unde se duc, cum spuneam si mai sus…se duc departe, intr-un loc poate doar al lor…

Comments
  1. grebla says:

    probabil ca-l cauta pe Godot, si daca acesta nu e acolo si ei s-au saturat sa-l astepte, pleaca sa-l caute… 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s