Archive for the ‘ce mai aud’ Category

Sportul e un lucru minunat. Pe vremuri, se mai fenta pe aici, cel putin la noi si in tarile care raportau depasiri de plan cu peste 200%…ordinul venea de sus, controale nu prea erau si ajungeau super sportivi creati din aproape nimic, dar avand cumva un colectiv intreg de medici in spate. Asa ajungeam sa depasim recordul mondial in competitiile interne, ma rog, masuratorile se faceau cum se faceau, cronometrul se mai oprea, golurile se inventau din nimic sau erau anulate fara motiv anume. Mai auzi si astazi, daca te plimbi cu taxiul prin Bucuresti, cate un fost sportiv, ajuns acum taximetrist, ce-ti spune de hormoni injectati in canotoare (by the way, Lipa e printre numele respectivelor), de concursuri la care nu erau controale anti-doping, de “vitamine” luate inainte de fiecare competitie… iti amintesti si de case mai mari, alde Ben Johnson, canadianul ce a doborat de cateva ori recordul la 100 metri, ce avea sa intre intr-o rivalitate cu celebrul Carl Lewis, pe care dupa ce nu a mai putut sa-l intreaca, se dopa ca s-o poata face. Dar pana la urma nici Carl Lewis nu a fost tocmai curat. Oricat de mult a pozat in asa ceva. Sportul de performanta se face cu ajutorul medicinei. Iar exemplele sunt multe, cam la fel si controversele. Amstrong s-a operat la testicule, ma rog, a ramas doar cu unul si datorita acestui lucru avea dreptul sa ia un medicament ce continea substante interzice. Un fotbalist olandez, Davids, avea o problema la ochi si el a fost iar unul din cei care s-au dopat legal si a purtat ochelari de atunci cam in orice competitie, dar vine un rand de oameni care intr-un fel sau altul fie nu si-au dat seama, fie pur si simplu au mers pe burta, pana sa-i prinda. Andreea Raducan a pierdut o medalie si un titlu olimpic pentru un nurofen !!! Adi Mutu a fost suspendat pentru o pastila de slabit, ce-i drept, el o facuse lata mai devreme, cu cacaina si ar fi trebuit sa sufle si in iaurt…ma rog, pana la urma vine apogeul si aud ca un sportiv(ma mir ca nu-i roman) o sa fie suspendat pentru ca a folosit o crema de crestere a mustatii !!! ūüôā Nu ma pot abtine, mi-l si imaginez pe tip ca i-a fost rusine sa intrebe daca are voie sa foloseasca asa ceva, el considerandu-se nevinovat in continuare. ¬†E clar ca daca afla cineva, esti luat la misto de o echipa intreaga si nu poti decat sa faci cumva sa nu se observe decat rezultatul… iti este bine ca te incadrezi in societate. Legile sunt legi, trebuie respectate, ca doar in prima faza ne apara de cei care vor in mod constant sa le incalce. Cateodata insa rigiditatea lor face victime si ne trezim cu oameni raciti care isi pierd titlul pentru ca au luat un nurofen sau cu cate un japonez cinstit care si-a dorit prea mult sa aibe mustata. In consecinta e suspendat din viata sportiva pentru doi ani, crema folosita continand steroizi. Probabil ca mai sunt multi altii…

Advertisements

Adevarul e ca nu stiam, dar printre animale, cainele reuseste intr-un fel sa se impuna si sa isi confirme statutul de cel mai bun prieten al omului. Calul Black Beauty, calul Fulger, Bator,  porcul Babe, Pisicile aristocrate, Jean Tom si Musette, Kung Fu Panda, Fram, ursul polar, Cita, cimpazeul, Balena ucigasa Willy, Fliper delfinul, pestisorul de aur, Regina albinelor, Testoasele Ninja, Renul Rudolf, Bagheera si Baloo, Dinozaurul Dino, Ciocanitoarea Woody, hai si Tom& Jerry si multi multi altii stau cuminti pe fotolii si aplauda sau doar privesc admirativ cand defileaza, pe la Cannes, cainii  ce joaca in filme.

Exista. Nu mi-a venit sa cred nici mie, dar exista. Dovada aici. Palm dog e un fel de Palm D’or pentru caini ! Se da din 2001 si diversi caini au primit zgarda de onoare pentru interpretari care mai de care mai complexe in filmele anului. ¬† ¬† ¬† ¬† ¬† ¬† ¬† ¬† ¬† ¬† ¬† ¬† ¬† Uggy, Boss, Dug, Lucy, Yuki, Mops, Bruno, Moses, Tahti, Otis si alti caini au fost recompensati cu cea mai inalta distinctie. E clar ca Mihail caine de circ, Buldogul din Jack si Grasanul, Cainele electronic, Rin Tin Tin, Colt alb, Patrocle, Doamna si Vagabondul, K9, Benji, Laika, Hooch, Spic si desi probabil ca mai sunt multi, as incheia cu, Calu’, cainele lui Pistruiatu, ar fi meritat la randu-le o distinctie si o portie in plus de carne, dar pana una alta pot da linistiti din coada, acolo pe unde sunt ca intr-un fel sau altul ei au deschis drumul pentru asa ceva.

Imi plac oamenii care iubesc animalele, poate ca in anii viitori, acest premiu se va extinde si la alte animale, pana una alta nu strica sa ne pastram simtul umorului si ¬†cand vorbim de premiu de la Cannes si de film ce trebuie vazut, sa luam in calcul si filmul The artist, pentru care Uggy a luat ultimul premiu. Iar pentru ca-mi plac boxerii, caut si filmul Tamara Drewe, sa-l vad pe Boss, castigatorul anului trecut ¬†ūüôā

Cum ar zice Snoop, Bowwowowyippyyoippyyay

Defect

Posted: April 1, 2011 in berlin, ce mai aud, cutia cu cioburi

Primesc cadou un sistem de racire pentru laptop. Se potriveste pentru mai multe modele, mult timp ezit sa-l folosesc dar intr-o zi simtind parca ca laptopul imi este prea incins, decid ca a venit momentul. Despachetez, pare simplu de instalat, un cablu usb si la celalalt capat o mufa. Exista o singura intrare in dispozitiv si zic asta-i…dar din pacate nu se leaga. Ma uit atent, lipseste ceva, e evident ca am un cablu care nu poate intra nici unde pentru ca de partea cealalta nu are in ce sa se tina. Prin urmare, decor de sistem de racire, negru si chinezesc. Manhattan !!!

Coada la supermarket, aleg un rand din stanga, pare mai scurt si pare sa mearga mai rapid, ma intreaba cineva daca poate sa ia un pachet de tutun din fata mea, accept, ceilalti ma privesc urat dar nu conteaza…omul alege tutunul, dar nu i se potriveste cardul, scoate un alt card, nu merge nici ala, al treilea card i se blocheaza in sistem dupa ce a reusit sa faca plata. Omul primeste tutunul dar isi asteapta cardul. Mai mult, la acea casa nu mai poti face cumparaturi decat cu bani cash. Prin urmare, trec in alta coada, sunt condus in ea de cateva priviri mustratoare.

Un prieten si-a cumparat o bicicleta faina. Pentru ca e roman si stie cum sta treaba cu hotii de biciclete si-a adaptat un lant gros, de taiat doar cu flexul, vorba lui. In plus pentru siguranta, si-a facut o a doua cheie pentru lant, in Romania, ca doar e mai ieftin. In fond trebuie sa ai o iesire de siguranta in cazul in care pierzi una din ele. A pierdut originalul. Clar. Dar avea rezerva. ¬†Prin urmare felicitandu-se de inspiratie se indrepta ¬†cu noua cheie in mana, intr-o dimineata racoroasa a unei luni trecute, spre bicicleta legata in fata casei. A bagat cheie si acolo a ramas. Pentru ca s-a rupt, material prost, lacat inghetat…nimeni nu stie, cert e ca la ceva timp cauta un flex sa-si “fure” propria bicicleta ūüôā

O prietena a pierdut un proces desi avocatul ii garantase ca o sa fie mai mult ca sigur in castig de cauza. Acum e in dubiu, ar incerca din nou dar o costa o gramada si daca pierde din nou procesul mai pierde si o suma mare de bani. A vrut insa sa-si vada dosarul si incercand sa dea de el i s-a spus simplu ca nu se stie unde e. S-a ratacit.

Pe masura ce inaintezi in varsta ai senzatia clara de exemplar defect, te accidentezi mai rau la diverse jocuri, prin casa, sau chiar pe strada, ai suruburi in degete, in dinti, la solduri sau genunchi, urci scarile mai greu, visezi mai putin si pare ca ti-e frig deja cum temperaturile coboara putin. Cand ma uitam la tata in trecut, invelit cu cate o patura sa-i acopere spatele nu-mi prea venea sa cred, acum nu sunt la faza aia, dar merg in geaca si pullover cand cei de varsta mea de atunci, sunt doar in pullover si tricou. Si mai si zambesc. Iar de racit tot eu racesc, nu stiu cum si parca tot la 3 saptamani.

Franturi

Posted: December 14, 2010 in 365, berlin, ce mai aud, cutia cu cioburi

Ninge. Usor, oarecum timid, poate invaluit, poate pe furis, cat sa nu mai lase loc stropilor de ploaie sa strice decorul alb. Usile metroului se inchid. Ies, cobor niste scari, imi trag caciula mai adanc pe cap, fularul il strang mai strans, trec printr-un targ de Craciun din care au ramas doar luminitele si mirosul de alune prajite,  pana maine dimineata, cand totul se reia. Imi imaginez povesti la fiecare colt de cladire ce-mi iese in cale, ca si cum dupa perdeaua de fum ce ramane in urma, totul se leaga.

Pe aici am mers impreuna…si pe aici….si pe aici…sunt inca urme proaspete, pe care au calcat diversi, dar ocolul asta mic sunt convins ca l-am facut doar cu tine…imi vine sa scriu in zapada si scriu chiar …desi cu fiecare fulg mi se acopera din cuvinte…erau spre tine, au ramas in zapada…

De cate incercari e nevoie ca sa stii daca ea e aceea? O intrebare ce sta la baza piesei de teatru Trial and error. Oare cati nu ne-am facut criterii de perfectiune in minte…oare cati nu am fost convinsi ca daca ochii se intalnesc si vorbesc, e suficient ? Pe metrou se intampla mereu lucruri. El avea pana si discursul pregatit. Ea era perfecta. Sau ma rog. Aproape perfecta. Coborase la alta statie decat ar fi trebuit sa coboare si pana la urma decalajul asta se pastreza. Ca doi oameni ce se cauta…dar sunt mereu decalati, de o statie, de mai multe, poate de un alt traseu, alt drum, alta zona, alt oras…alta tara…

Te poate gasi norocul? Sunt mai multe intrebari decat raspunsuri? Ce mananca pescarusii iarna cand ingheata apele ?

Undeva departe, intr-un leagan pe la apus ai zambit cat timp eu am lasat realitatea in pace…mi-as pune gluga pe cap si as iesi din nou de la metrou, urmarind o poveste, o umbra, o dara de fum, cateva inscriptii ciudate pe zid, cate un semn, cate o pista falsa si undeva si pe tine…imi imaginezi cum mergi incet, sa nu aluneci, mi-e ca ai si o caciula trasa pe cap, urmele-ti vor fi alungite, ca si cum ai patina din cand in cand…

Oare de ce sunt stelele impartite asa de disproportionat in noaptea asta pe cer ?

Calatorule, hai sa tragem o tigara si sa reluam. Merge banda ? Merge …

Adica Sonar , intr-un limbaj fascinant in copilarie. ¬†Festivalul de muzica avangardista si arta multimedia, cum se intituleaza, e ceva la care am vrut sa ajung de mult. Reclamele si prietenii mi-au “bagat” microbul, apoi totul a fost oarecum firesc. Am ajuns, am vazut si e cam asa.

Inceputul e calm, anul asta a fost intr-un parc unde un amfiteatru a fost umplut cu niste instalatii de lumini. Imaginati-va o suprafata plata pe care au fost instalate multe cutii, oarecum ordonat, cu spatiu intre ele. La ora h, toate aceste cutii s-au aprins iar razele s-au unit undeva in aer formand o raza mare care parea ca lasa brazda in cer. Totul pe o muzica din aceea lenta, in surdina cumva. Iar dupa ce raza a fost lansata, oamenii au pasit incet incet prin labirintul acelor cutii, s-au jucat cu mainile in lumina, au facut poze, au vorbit cu diversi cunoscuti. Apoi am fost indrumati spre un spatiu in imediata apropiere unde Ryoji Ikeda a deschis oficial festivalul cu un show de circa o ora, minimalist, cateodata doar cu cateva sunete, cu niste imagini in alb negru care iti aminteau de momentele acelea in care se lua programul si aparea mira si imediat dupa aceea, “puricii”, dar totusi reusit, chiar si pentru mine, un nespecialist al curentului. Ciudat a fost ca dupa ce s-a terminat showul japonezului, s-au reluat cele doua evenimente, probabil pentru intarziati sau cine stie.

Bar, club, discutii din acelea de dimineata, chei pierdute, un prieten escaladeza, ajunge in balcon si deschide usa. Prima linie, ca sa te integrezi. Muzica merge, am senzatia ca in Barcelona nu se doarme. Imaginile fug cu repeziciune, orele trec, la fel si gandurile, oamenii mai gasesc un ceva de care sa se lege si inca ceva de baut. Parca-i concurs, cine rezista mai mult. Ma scurg, prima zi se termina undeva pe la 11 dimineata. Iar a doua incepe in curand.

Linia a doua, ca sa rezisti. Avem un punct de intalnire, o sa luam trenul din Piata Spaniei, 3 statii, nu-i foarte departe dar asa ajungem mai repede. Inca din statie vezi o multime colorata pregatita de o noapte alba. Te intrebi cat de mult ai dormit, dar asta conteaza cel mai putin acum. Esti in multime si tot asa ai sa fi purtat pana la intrare. Vezi pe jos multi care incearca sa-ti vanda diverse de la bauturi la tricouri care imita tricourile originale ale sonarului. Se intra usor si civilizat. Ni se arata salile. Una imensa acoperita, una foarte lunga in exterior si una partial acoperita, partial sub cerul liber. Oamenii colorati. Asta am mai spus, dar probabil ca e un efect al orasului. ¬†Majoritatea fumeaza iarba. Cei care nu fumeaza au pastile sau trag pe nas. Ma uit in dreapta si in stanga, tripul e cam acelasi. Sunt baloane albe cu ochi, in forma de fantoma, tricouri cu fantome, in fond fantomele sunt imaginea sonarului din acest an. Muzica conteaza mai putin pentru majoritatea, atmosfera face totul. Iar atmosfera e una de pierdut si regasit, sprijinit eventual, cazut iar si renascut. Cred ca vezi de toate. De la persoane faine la persoane apropiate de manelistii din Romania, de la costumati in piele, la tinute trash, de la freze rasta la punk, de la tatuaje pe tot spatele pana la cele mici in diverse locuri, pe picior, de exemplu, vezi chiar oameni linistiti, cuminti, pierduti undeva intr-un colt cu ochii la scena pana ajungi sa-i vezi pe cei care sar continuu, pe cei care se scurg, pe cei care cad din picioare si cei care au descoperit tupeul dupa ce au tras ceva. Sunt multe cupluri si se si formeaza usor altele, din cand in cand vezi cate o pungulita desfacuta si oameni impartind o mica lingurita ce ajunge plina in dreptul nasului si apoi trebuie reumpluta, sunt si masinute de tamponat, bauturi, chioscuri cu clatite ,pizza si suveniruri, punctul sanitar , care iti poate verifica si calitatea drogului(ma rog, nu am inteles cum o fac…dar asta e o alta poveste).

A treia linie ca sa rezisti pana dimineata si sa simti spiritul tehno, explica cineva. Ce e drept e o senzatie ciudata sa vezi oamenii dansand pe lumina, sa vezi oameni tipand, sarind sau cazuti pe jos, sprijiniti de cate un stalp la orele diminetii. Oboseala li se citeste pe fata dar liniile si pastilele lucreaza si te tin activ. Ca pe zombie. Personal nu inteleg exagerarea. Mi se pare firesc sa merg acasa dupa ce se incheie festivalul, nu sa merg intr-un alt loc, intr-un alt festival, sau macar “s-o ard la o poveste” ca e prea devreme…dar si asta-i alt film. ¬† ¬†Cat despre muzica, am vazut din mers Joy Orbison(nu mi-a placut deloc), LCD Soundsystem, monoton, liniar, fara prea multe lucruri care sa surprinda, Aeroplane, slab, Plastikman, super show, multimea in delir, majoritatea concertului s-a aflat in spatele unei instalatii din care doar umbra ii iesea in evidenta…oricum, cu ritm, cu oameni infierbantati dansand continuu, o mostra…

si 2 manydjs, cu un program fain, cu parte vizuala incantatoare, jucandu-se parca cu niste coperti ale unor albume vechi, ale unor formatii cunoscute.

Ziua urmatoare, Roxy Music, doar un putin, dar cat sa prind din vocea lui Bryan Ferry si s-o port cu mine mult timp in gand. Apoi a venit Jonsi si probabil daca s-ar fi incheiat imediat dupa, festivalul, n-as fi obiectat nimic. Pe acelasi stil ca si Sigur Ros, facand trimiteri la partea aceea poetica, cu niste imagini dintr-o lume inventata cumva din imaginatia acestui om, Jonsi a reusit in ora in care a stat pe scena sa readuca partea aia ¬†din fiecare de care uitam odata cu varsta. Inocenta. De aceea cred ca desi o consider pe cale de disparitie, speranta inca nu a murit. Inca mai sunt oameni care mai cred si in altceva, inca mai sunt oameni care mai cred in lucrurile mici dar de suflet si cel mai bun lucru e ca nu se pleaca in fata valului de miscare, forta, rezistenta si atat. Nu-mi prea vin cuvintele, atatea as vrea sa spun despre acest concert gandit cumva ca o trecere printre anotimpuri, o incercare de supravietuire in furtuna, o incercare de a pastra valorile, de a sta alaturi de cineva, departe de rau, de negru…si terminand intr-o alta furtuna si ninsoare, tot mai mic si singur, ca noi toti…

O vorba buna si despre Herbert, desi audienta nu a inteles ruperile lui de ritm si in final s-a injumatatit…dar concertul a fost foarte bine gandit si pentru cei care aud si altceva decat un zgomot, a insemnat mult.

Fratii chimici au dezamagit. Desi cred ca au reusit sa stranga cea mai mare audienta si probabil ca cei mai multi au si gustat showul cu lasere si imagini bine lucrate, pentru mine ramane in picioare comparatia cu un blockbuster american. Fara popcorn

Concluzia o las in coada de peste, Sonar e un festival cu bune si rele, ca oricare festival, zic ca trebuie trecut la categoria lucrurilor de vazut o data in viata si apoi stii singur daca mai vrei sau nu. Personal azi zic ca mai vreau, maine ca ma mai gandesc si poimaine caut altceva. Calatorule ? Depinde pe unde te poarta drumul, cam asa e…

Cand mi-am vazut un coleg fumand in clasa a 6-a am crezut ca nu vad bine. Aveam sa-l categorisesc din start cu probleme pulmonare mai devreme sau mai tarziu. N-a avut. Mai degraba am avut eu, in perioada in care faceam cel mai mult sport. Alergam pe zapada, jucam zilnic fotbal sau baschet si nu prea imi tratam racelile. Sau cel putin dupa doua zile trebuia sa fac iar pe eroul. Acum e la moda sa fumezi inca din clasa a 4-a, in a 5-a iti pui cercel si prin a 10-a esti deja plictisit de fete. Cat despre fete, azi pe metrou una din clasa a 3-a povestea cum ca a fost la concert la Lady Gaga si ca sa fie in ton cu atmosfera si-a scos sutienul ! Ce-i drept, pustoaica parea cel putin de clasa a 7-a si probabil n-as fi banuit nicioadata ca e asa mica daca n-ar fi comentat invatatoarea ei, dupa ce prima a coborat din metrou. Explica unei batrane ca simte ca-i pierde din mana. Atentie zero, oboseala, nopti pierdute(vezi concert), betii, droguri, sex …Cand se pierde inocenta? Cand treci de granita aceea fina cand uiti de cartile colorate, papusi si eroi si te comporti ca un adult, te imbraci ca unul si vorbesti ca unul? Se pare ca tot mai devreme. Doamna din metrou a zis ceva interesant. Copiii nu mai sunt lasati sa fie copii ¬†! In fond are si nu are dreptate. Sunt o multime de exemple de o parte si de cealalta. Copiii sunt scapati din mana, indreptati spre ceva in care bajbaie, invatati de mici ca nu mai exista Mos Craciun, ca banul inseamna puterea, ca jocurile video inseamna viitorul si ca sexul e ok, atata timp cat folosesti un prezervativ. Cartile sunt plictisitoare si pline de cuvinte, traiasca filmele. Teatrele de papusi trec mai bine la oameni mari, iar copiii se uita la piese de adulti, la ore tarzii. Imi imaginez pustoaica de a 3-a scuzandu-se ca nu s-a trezit la primele doua ore pentru ca a fost la concert noaptea trecuta. In acelasi timp sunt cei care inca isi construiesc case in copaci, se joaca cu printese pe cai roz, poarta masca lui Spiderman si fac curse de masini contra elicopter , copii care sunt crescuti in spiritul sportiv, viseaza la idolii din stadion, tin de mana fotbalistii care ar dori sa fie chiar ei, citesc carti cu zmei si printese si chiar rad.

Sunt copiii, copii, sau prea curand adulti ? Asta-i intrebarea. Iar raspunsul e unul confuz. Poate da. Mai jos cateva imagini de la retragerea unui fotbalist din Bilbao. Etxeberria il cheama si e basc. Si s-a gandit la un mod original sa se retraga din fotbal. Echipa lui Athletic Bilbao i-a organizat un meci de retragere impotriva unor copii din oras. Nimic anormal pana aici. Dar ca sa existe echilibru intre echipa de copii si cea care joaca in prima divizie spaniola si pentru ca pentru ei, copiii inca sunt copii, s-a umblat putin la numarul participantilor.  10 contra 100, merge? A fost cam asa.  Enjoy .Iar eu am fost din nou copil alergand dupa minge si driblandu-mi unchiul, dupa ce in prealabil m-a driblat el de cateva zeci de ori.

Un bar intr-un subsol de cladire, nu foarte multa lumina, fum, muzica undeva in podea, pierzandu-se printre scaune goale. Personajele, ca ale unui banc, putine si diferite. Barmanul cu cercel, obosit dupa o zi de servit ¬†si stat in picioare, domnul sarmant, trecut de 50 de ani, ¬†cu cioc, esarfa colorata la gat si mai mereu cu un zambet in coltul gurii, domnul inteligent, mai mereu ascultand si intervenind doar cate un putin, punctand mai mult interventiile, tipul baut, cu inca o halba plina in fata cu fata inrosita, vampa trecuta de prima tinerete, dar cu ochi sticlosi si picioare lungi, provocand ¬†mai mereu asistenta si tanarul cu un pahar de vin in fata si o agenda, in care nota din cand in cand ceva. Discutiile curg, despre poluare, despre rautatea din oameni, despre cum un leu bolnav a fost lasat in libertate intr-o padure doar cat sa fie vanat, despre bani europeni, despre puternica Germanie nepasatoare la soarta tarilor mai mici, despre politica in general, despre nazism, despre evreii care conduc lumea, despre baruri de noapte, localuri rau famate, strazi pe care domneste prostitutia, locuri din Berlin, demonstratiile de 1 mai, case de pariuri, tentatii, trait viata,fugit de acasa, copilarie…in acelasi timp pe un ecran se proiecta meciul Barcelonei. Ploua in Barcelona, cu toate astea am vazut 5 goluri. In tot acest timp, femeia parea ca ii electrizeaza pe cei din jurul ei, intr-un colt al mintii faceam pariuri cu mine insumi cu care dintre ei va pleca acasa. Parea pornita sa seduca. Barbatii cumparau tot mai multa bautura, discutiile erau tot mai aprinse, se soptea, din cand in cand, domnul sarmant se lingea pe la bot, ca un motan aproape de prada, tanarul mai nota in agenda si mai schimba cateva ocheade, inteligentul argumenta cate o teorie si fascina, betivul avea umor, Dumnezeul betivilor era cu el, chiar si chelnerul, care castigase niste bani la automat parea ca stie ceva si era undeva linistit si detasat. O noua tigara s-a aprins, un ultim gol, Barcelona sarbatorea pe ploaie, in bar luminile s-au redus, mintile erau tot mai cuprinse de alcool. Doamna parea cea mai stapana pe situatie. Zambea, se juca, provoca…inca o ocheada, inca o vorba aruncata, inca un telefon inchis, asteptam ca intr-un colt sa apara o cabina telefonica si unul din ei sa fie chemat la telefon. S-au macar sa cante cineva la pian. Imi imaginam gansteri intrand in local. Departe nu am fost. Un domn cu figura de ganster german, cu sprancene blonde, parul pe spate, cu bratara la mana si costum, a intrat si s-a dus glont la ea. Se cunosteau. Se vedea din felul in care o atingea. Tanarul a ramas undeva intre cei doi cu privirea, domnii au inteles ca batalia e pierduta, omul a achitat nota dintr-un semn(probabil a fost trecut la caiet), a platit si celorlati apoi a spus ca inchide barul ! Barmanul anuntase ultima comanda, dar el ca si cum nu ar fi bagat de seama a spus ca inchiriaza barul pana dimineata. Prin urmare, un bar, pentru o vampa. Probabil merita. ¬†Afara noaptea era tot mai neagra…si e clar ca mi-am amintit de piesa Adei Milea si de fenomenala piesa a lui Afrim. Domnul cu haina neagra n-a venit. Sau poate ca eu eram singurul care purta o haina cu gluga neagra. Mi-am pus gluga si am coborat la metrou. In asteptare un pliant ¬†spunea ca se organizeaza excursii in catacombele Berlinului. Iar ceva din mine ar fi vrut sa alerge de nebun pe linie…