Archive for the ‘filme care nu apar in cinematografele din Romania’ Category

E cam asa. Gandurile fug ca si visele, rar mai poti sa prinzi cate unul lasat in trecut, dar e clar ca alergi dupa ele. Cateodata mai obosesti, mai stai locului pentru un putin, mai bei un suc sau pur si simplu ramai tolanit in iarba. E primavara doar, lumea se trezeste la viata, totul inverzeste, muzica incepe sa cante de pretutindeni, apar buburuze si parca si cainii sunt mai veseli pe strada. N-o lungesc, spun doar ca e simpatic sa fii pentru o perioada doar spectator. Stai pe margine, vezi, razi, plangi, visezi…stai pe o banca, tragi dintr-o tigara imaginara, mangai un caine…stai doar o clipa locului, apoi apesi butonul. Iar de inceput, zic sa vezi filmul asta.

Advertisements

Pornisem hotarat la acest film. Imi imaginasem ca pe parcusul celor 237 de minute am sa imi deschid laptopul si am sa scriu. Asta mi-am dorit. Sa scriu “la cald ” despre un anumit film. Din pacata sau din fericire nu a fost asa. Primul motiv ar fi din cauza filmului, care curge, nu te plictiseste deloc si e chiar incantator pe alocuri. Al doilea motiv e din cauza faptului ca niste intarziati s-au pus in spatele meu, prin urmare, nu putea deschide laptopul fara sa-i deranjez. Supararea insa nu a fost mare, probabil ca am s-o pun in practica la un alt film. Despre film as spune ca are o prima parte incantatoare. Apropos, e primul film la care am fost care are o pauza la jumatate ! Ma intorc la film.

Povestea te prinde inca de la primele minute, un baiat crescut doar de tata, mama ii moare la inceput, intr-o educatie crestina, foarte riguroasa, e “impins de la spate”sa incerce si cealalta parte a vietii si anume pacatul. Facand exact opusul a ceea ce a fost invatat, imprietenindu-se chiar cu o gasca de mici banditi, ¬†pustiul ajunge rapid sa fie recunoscut ca liderul acestei gasti. Se bate ca nimeni altul, contribuie la furturi, e rapid, invata repede si cel mai ce, isi dezvolta abilitatile de a fotografia pe sub fusta fetelor, primindu-si renumele de “pervers”. Va face toate aceste lucruri pana in momentul in care o va intalni pe aleasa inimii lui. Din cand in cand ne sunt semnalate in film zilele ramase pana are s-o intalneasca pe aceasta. Momentul intalnirii e unul frumos vizual. Cei doi ajung sa se indragosteasca unul de altul in timpul unor lupte de strada. Doar ca, eroul, pierduse un pariu si era imbracat in femeie, iar aleasa se indragosteste de acea femeie si nu de el. Complicatiile apar mai apoi. Partea a doua nu mai are aceeasi calitate ca si prima, apar povesti in paralel ale altor personaje, povestea unei secte, povestea unei alte fete, care-l remarca pe Yu, personajul principal si schimba toate planurile lui. Incurcata, “inabusita in sange”, mai mereu asteaptam sa se trezeasca dintr-un cosmar si sa revina la filmul initial. Cu toate astea, sunt si momente bune, povestile fetelor, sunt spuse cu flash back-uri a la ¬†Tarantino sau Ritchie, o scena, pe plaja, intr-un autobuz parasit mi-a parut ¬†poetica. Finalul m-a facut sa rad. E cu o strangere de mana si mai mult nu spun. N-o mai lungesc. Filmul mi-a placut, ar fi putut fi mult mai bun daca ar fi continuat prima parte intr-un mod mai realist. Dar si asa…l-as recomanda cu caldura mai departe. Macar pentru motivul ca e altceva. Sa mergi sa-l vezi, calatorule !

Doar cateva vorbe. E facut de Park Chan Wook, parintele Oldboy si al JSA-ului. Pe afisul german, subtitlul este, “o poveste cu vampiri, pentru oameni maturi”, il are in rolul principal pe probabil cel mai in voga actor coreean, Song Kang Ho, din Monstrul, JSA, Memories of murder etc si are in spate cea mai frumoasa poveste de dragoste cu vampiri. Iar acest lucru zic eu ca e un lucru rar. Eu nu l-am mai vazut in nici un film cu vampiri si cred ca am vazut multe. De neratat !

Extra, Park Chan Wook si-a sarbatorit ziua in Berlin ca invitat la fantasy filmfest. La sfarsitul filmului a venit in sala si am vazut o sala intreaga cantandu-i la multi ani.

Filmul care mi-a placut cel mai mult la aceasta editie a Tiff-ului a fost bulgarescul Zift. Filmat in alb negru, ca o insiruire de povesti, filmul aduce undeva cu filmele lui Tarantino si Guy Ritchie, reteta amestecand vocea naratorului cu dialogul savuros, umorul negru cu scenele violente, partea poetica cu vacarmul. Personajul principal poreclit Molie e bagat in puscarie pentru o crima pe care nu a comis-o, cand iese, desi lumea s-a schimbat, el isi doreste razbunare. Dar drumul lui e precum zborul moliei, imprevizibil…

Astazi o sa fie proiectat la Muzeul Taranului, in curte…n-as rata, calatorule…

Tokyo Sonata e un film trist care are insa un mesaj extrem de pozitiv. Povestea se invarte in jurul unei familii japoneze, in care un eveniment neasteptat da peste cap bunul mers al lucrurilor. Capul familiei si totodata cel care asigura stabilitatea financiara a familiei e concediat, ascunde insa acest lucru, de aici o serie de intamplari care dezbina si leaga in acelasi timp membri acestei familii plini de secrete. Pare un film static dar in fond e plin de lucruri mici care dau savoare filmului iar modul in care curge, are macar o mini doza de poetic. Cred ca a fost unul din cele mai bune filme aduse anul acesta la Tiff 2009, ma intreb doar daca o sa intre vreodata in reteau de distributie din Romania.