Archive for the ‘hoteluri’ Category

Hotel Minimal

Posted: August 23, 2011 in berlin, ce mai vad, cutia cu cioburi, hoteluri

Imaginati-va un hotel cu o singura camera, cu o baie mica si aia mai mult improvizata, fara prea multe lucruri. Nimic nou in asta. Camera insa se schimba in fiecare saptamana, sunt instalatii noi si aranjamente si e clar ca de cele mai multe ori sunt si alte persoane pe post de eroi principali. Inca ceva. Camera e la strada, geamul e imens, ca o vitrina si-n fond chiar e gandit ca de afara sa poti vedea instalatiile saptamanii si noii actori. Poti sa-i vezi si noaptea daca uita sa-si traga perdeaua sau draperia sau daca o lasa intentionat asa. Iar totul costa 30 de euro. 35 in cazul in care vrei si micul dejun lasat la intrare in caserola. Pare incredibil si cu toate astea e mai mereu plin. Zilele trecute, cei care au inchiriat camera au facut un bar instant in interior, pe strada au pus un gratar, cateva beculete ca de craciun, din pom la geam la alt pom si iar la geam, ca un fel de ring de box cu beculete. Apoi au invitat trecatorii sa li se alature. In fond aveau o camera in mijlocul Berlinului, cateva mese in fata, gratar si bautura…e clar ca dupa ora 10, a venit si  muzica iar atmosfera era mai tot in miscare…

La fiecare colt de oras se intampla lucruri asemanatoare, zeci de hoteluri Minimal, fiecare cu alt concept, Berlinul e la randu-i un hotel de hoteluri minimal, o colectie de camere cu vedere la strada, cu banci in fata si oameni de multe nationalitati intelegandu-se cumva…

M-am sprijinit putin in bicicleta,  merge un pahar de vin la ceas tarziu, cineva alearga dupa autobuz, se canta pe multe voci, un fum, cateva miscari ca in ceata, se danseaza, cinematografele inca sarbatoresc fantasy-ul, Bud Spencer citeste din romanul autobiografic…tu esti atat de departe.

Noapte buna calatorule, inca e vara cateva zile dar toamna-i pe drum…

Cum poate sa nu-ti placa un oras in care intrarea in gara te poarta printr-un culoar facut din stanci iar gara sa afla pe Lime Street ? Prima imagine pe care o vad insa e o zona de case din caramida, sunt momente in care trenul pare la un nivel mai inalt decat ele si parca te duce cu gandul ca totul ar fi un oras de jucarie. Gara insa e moderna iar cum iesi te lovesti de o imbinare placuta de nou si vechi. In gara cateva statui mai ciudate, n-am apucat sa citesc despre ele dar m-am distrat. Un barbat cu inghetata in mana si o femeie cu un ou 🙂 N-am apucat sa ies din gara ca am fost intrebat daca am nevoie de ajutor. Ma vazusera cu un bagaj in spate si au avut initiativa. Chiar cele doua zile petrecute la Liverpool m-au facut sa cred ca locuitorii orasului sunt exagerat de amabili. Ceea ce nu e rau ! M-am lasat ghidat, mi s-a explicat usor pe harta ce ar trebui sa fac si cum sa ajung si am ajuns relativ cu bine la destinatie(doar un mic ocol, pentru ca am cotit prea repede). Hotelul-Pensiunea se numeste The  Old Dairy, a fost cumva cea mai buna varianta in raport pret/calitate si apropiere de oras, cand joaca Liverpool un meci important de campionat, e foarte greu daca nu imposibil sa gasesti ceva central in oras, chiar daca te pregatesti de cu o luna inainte. In fine, eu mi-am facut rezervarea doar cu o zi mai rapid si am ales ce am putut. The Old Dairy e un loc in care dormi si cam atat, fara baie in camera si oarecum linistit. Proprietarii, un cuplu vorbaret si, deja devine clasic, foarte amabil, iti dau toate informatiile de care ai nevoie de cum ajungi, o legatura de chei in brate, un cod si o harta si cam de aici orice problema ai se rezolva intr-un timp relativ pentru ca ei nu prea stau in hotel. Am facut ce am facut si am uitat sa cer adaptor pentru prize, mi-am amintit cam la 10 minute dupa ce am intrat in camera, dar ei plecasera de 5 si mi-au spus ca o sa rezolvam cumva situatia pana maine. Dar pentru ca am plecat in oras dupa ce am facut un dus, pentru mine rezolvarea problemei s-a intamplat ziua urmatoare. Internet avea, in doua zile nu am stat prea mult in hotel in afara de orele de somn, dar tot am prins cam jumatate de ora fara sa mearga si din nou fara ei in zona. Noroc ca au primit alti oameni in cazare…ca altfel mai dura ceva. Ca locatie, e undeva la periferia orasului, aproape de o statie de autobuz si de acolo cam in 12-15 minute esti in centru. Noaptea un taxi te costa aproximativ 8 lire. La cum merg lucrurile prin Anglia si la cate alte lucruri scumpe vezi, poti spune ca pretul e in regula. Altfel, autobuze doar pana la 23:30 si pe jos aproximativ 45 de minute. Ca sa inchei cu hotelul, asa si asa, cu bune si rele dar daca vreodata ar trebui sa ma intorc in zona, cred ca as cauta mai din timp. Singurul avantaj insa ar fi ca altfel nu prea ajungi sa vezi zona asta in care sunt localnici, puburile sunt mai murdare dar mai autentice, ca nu prea vezi turisti.

Altfel orasul e fascinant. Centrul e plin de strazi care vin si pleaca intr-un fel de labirint in care toate drumurile duc intr-un punct central. O piata mare, multe cladiri din caramida rosie, aglomerare de puburi dar si locuri deschise si verzi, docurile ofera doza de pitoresc, iar oamenii zambesc si petrec de pe la pranz si pana nu mai vad clar drumul spre casa dar il gasesc cumva. Ieri am ridicat doua persoane de pe jos, cazusera aproape in fata mea, mai intai o doamna putin trecuta si-a calculat gresit pasul dupa ce a urcat o bordura…intr-o prima faza n-a acceptat ajutorul, m-a rugat doar sa-i tin plasa, dar pana la urma a intins si mana. Radea insa mereu si parea ca se incadreaza in firescul zonei. Domnul in schimb a pierdut o bricheta si aplecandu-se s-o ridice, el stand pe o banca si-a rasturnat si cartofii prajiti si cumva incercand sa faca mai multe lucruri deodata a uitat sa-si mentina echilibrul si sa puna mana inainte de a lovi strada cu capul. Prin urmare, s-a cam julit serios la cap dar zambea la randu-i. Probabil ca imaginea e clasica pentru Anglia, cum se intuneca putin vezi pe strada zeci de persoane care umbla clatinandu-se dar majoritatea zambesc cu gura pana la urechi. Cei care nu sunt pe strazi sunt sigur in puburi, canta, beau si danseaza, ordinea e aleatoare, prea putini se plimba firesc si nu cred ca exista cineva care sa stea sa se uite in zare. Se canta mult in Liverpool, in puburi, pe strazi, in parcuri, pe la docuri…se canta si bine, chiar daca nu te nimeresc ca stil, poti auzi voci bune ce canta cu placere. Poate umbra celor de la The Beatles inca planeaza asupra orasului, oricum la ceas de seara din cate un colt de cladire totul suna minutat.

Mai degraba un Episod 2 partial pentru ca nu prea am baterie si nici adaptor pentru prizele britanice. Prin urmare, cat ma tine bateria cu o marja de 15 minute lasate pentru situatii de urgenta si poate iar fara priza de maine.

As incepe cu un mic dejun desi pare atat de departe ca aproape am uitat de el. In fine, micul dejun a fost format dintr-o omleta,doi carnaciori, bucatele de unt sarat(nu au avut unt normal), 2-3 feluri de gem si 4 jumatati de felii de paine prajite. Mai ciudat a fost sa vezi cum ti se prepara micul dejun in bucataria din imediata apropiere. Cinci persoane destul de asemanatoare se ingrijeau cumva de bunul mers al lucrurilor. Una dintre persoane se invartea prin sala si intreba din cand in cand daca ai terminat de mancat, desi era evident ca mai ai in farfurie, una prepara omleta cu manusi pe mana,  alta se ocupa de prajitul painii si celelalte doua discutau despre orice si serveau. Frapant a fost sa vezi cinci blonde est-europene(mai mult ca sigur) si restul personalului format din indieni. Contrastul uluitor. De la micul dejun am mai ramas cu privirea extrem de visatoare a uneia dintre “bucatarese” si cu fețele de masa lipicioase. Bagajul facut, dus facut, incerc internetul pentru rezervare in Liverpool si e clar ca nu merge. La receptie sunt intrebat politocos daca pot sa astept pana la 10 cand vine specialistul…nu pot pentru ca am tren la aceeasi ora. Sa n-o mai lungesc cu hotelul Stanley. Personal nu l-as recomda chiar daca e cat de cat ieftin si locatia e destul de buna. Cred ca merita sa dai ceva bani in plus dar sa ai cat de cat niste conditii.

Trafic deviat, iesiri de metrou inchise, agitatie inca de la primele ore, multa politie. Sunt unul dintre putinii care pleaca din Londra, in sens invers trenurile sunt pline. Nu conteaza, steag cu Nunta regala tot aveam sa primesc…dar putin mai tarziu.

Prin urmare nebunie in King’s Kross, furnicar uman in zona, majoritatea imbracati ca de parada si oarecum de vara. Englezii sunt un neam de caldurosi. Sau cel putin cred ca sunt obisnuiti cu vantul, vremea rea, pentru ca imediat cum primele raze de soare apar intr-o zi, “nebunii astia” sunt deja la tricou desi afara nu-s multe grade peste 10.

Trenul pleaca la fix, dupa o ora si ceva de mers, am 10 min sa schimb, il schimb dar am senzatia ca sunt intr-un autobuz pe calea ferata. Se si scutura ca un autobuz, aproape ca are si acelasi zgomot cand accelereaza…oricum, am in continuare mult verde la geam, in drumul cu trenul. Se mai adauga campuri mari de rapita, prin urmare adaug ceva galben. Mai cate un turn de castel, mai cateva animale si pare undeva la tara totul chiar si cand intri in orase.

Pana la urma ajung in Huddersfield si sunt placut impresionat. O piata frumoasa exact cum iesi din gara, multe cladiri interesante din caramida alba, pare linistit, cu casele-i pe dealuri, mi-ar placea sa pot sta mai mult si sa mai descopar…Sunt intampinat cu caldura de catre rude, verisoara mea nu mai stie ce sa-mi faca, unde sa ma duca in timpul asta scurt, improvizam ad hoc si uite asa, ajungem iar in gara si dupa 30 de minute in Leeds. Ne-am plimbat mult, am vorbit, am facut poze…nu ne-am vazut de mai bine de 15 ani si nu intelegeam cum s-a dus timpul asa, fara sa-l bagam in seama. Si daca s-a dus, unde s-a dus?

Pe o terasa langa o apa si un pod, avem cate un pahar de vin in fata si ne bucuram sa recuperam din anii trecuti…timpul trece pe nesimtite, am recuperat ceva dar intr-un fel am avut senzatia ca abia acum incepem sa ne cunoastem…frumos Leeds, frumos si Huddersfield, tot povestind, timpul a ajuns sa alerge  …poate ca intr-o buna zi o sa ma intorc si am sa le vizitez mai pe larg. Altfel seara s-a incheiat comandand de la indieni si bucurandu-ne de revedere…

Noapte buna, calatorule…bateria arata ingrijrator de rosu, e clar ca n-am adaptor in acest nou hotel unde am ajuns.

Sunt putin defazat in povestire, ajung cumva sa povestesc ziua de ieri…si pana sa apuc sa dau update am fost chiar lasat de baterie si s-a facut deja ziua de alaltaieri 🙂

Cadaques

Posted: July 21, 2009 in ce mai vad, hoteluri, povesti de cateva minute
Tags:

Exista multe locuri pitoresti in jurul Barcelonei, nu am vazut foarte multe dar cele pe care le vazusem nu m-au impresionat intr-un mod aparte. Exista mare, plaje cat de cat salbatice, zone turistice, peisaje, munti, dealuri…Cadaques, e la 2,30 ore de Barcelona, cu autobuzul, cu masina s-ar putea sa fie si mai rapid pentru ca se merge pe autostrada o parte, apoi soseaua urca spre munte, in anumite locuri devenind foarte stramta, ca nu reusesc sa treaca doua masini in paralel. Dar treci peste asta, peisajul devine unul fabulos iar locul, aflat la granita cu Franta, imprumuta putin din farmecul ambelor locuri. Spania si Franta, oameni care vorbesc ambele limbi, casute albe cu geamuri albastre, stil mediteranian, stanci, biserici, stradute inguste, oameni de arta, oglinzi imense la cate un colt de strada ca sa-ti dea impresia ca e mare peste tot, golfulete, in care lumea se strange sa stea la plaja, sosea serpuitoare, multe restaurante, mancare extrem de buna, liniste, nopti pe strada, discutii, muzica in surdina, chitari, valuri, vant(crasmontana !!! eu stiam ca era un forum celebru, aici e vantul ce vine de pe munte), straie colorate, oameni faini, lejeri, ascunsi de partea turistica a Costei Brava, in acest mic orasel. Exista un drum de-a lungul coastei din Cadaques pana la Cap de Creus, sapat in stanca, pe langa vile spectaculoase, pe langa apa, din cand in cand cate o banca cat sa admiri peisajul, cate un colt de cetate, batut de valuri, cactusi, ferigi, plante exotice si multe multe altele. Hostelul in care stam e in centrul orasului si la malul marii, se numeste Christina si are tot ce trebui pentru a te simti bine. E curat, ieftin(60-70 euro camera dubla), internet gratis(niste mac-uri in sala de mese pe care le pot folosi cei care stau in hostel), linistit si are in fata trenuletul ce te duce pana la far.(Cap de Creus).

As tot scrie, insa ies sa mai profit de vremea buna si de peisaj, 2 zile nu ajung pentru cat ai putea sa vezi, prin urmare, as zice, macar 3, calatorule….