Archive for the ‘proiectul cfr caransebes’ Category

Se intampla oriunde, dar intr-un mic oras probabil totul e mai vizibil. Doar toata lumea se stie cu toata lumea, cliseu, stiu, dar cel putin in cei 18 ani cat am stat pe acolo, era cam asa. Modele trebuia sa ai, unele care te impresionau in mod placut si clar, o serie, cat mai mare, imi pare acum, de ceilalti. Pitorestii, acei baieti rai, de care intr-un fel ne era frica, dar si traim intens cand unul din ei ne baga in seama chiar si pentru un prosop adus, la strand. Majoritatea erau mai mari, oameni realizati, sau dupa caz, poate si pierde vara printre ei…dar na, o sa incerc sa-i aduc pe tapet pe toti de care-mi amintesc. In prealabil am purtat discutia asta cu doi buni prieteni. Ne-am si distrat, facandu-ne un top al celor mai cei, dintre cei care ne-au influentat adolescenta sau chiar copilaria. Fara sa fie ceva cronologic si pe cat posibil, folosind doar porecla(mai putin acolo unde numele era de fapt porecla), pornesc asa, ca un slalom printre amintiri, fara date concrete.

Dar trebuie sa incep cu   Mircea zis Jesus, pentru ca purta (si inca poarta) parul lung si barbă si mergea tot timpul drept, il gaseai  mereu la strand sau in centrul orasului,  nimic nu-l misca, e unul din acei oameni care ai senzatia ca a stat in loc, e la fel ca acum multi ani, Fratii Isac, nu semanau deloc, unul era mic, blod, cu parul rar si cu o figura asemanatoare cu a lui Udo Dirkschneider, celalalt foarte cret, cu par aproape de umar, negru, figura zambitoare si mai mereu cu cate o blonda dupa el, Prună, nu stiu de la ce vine, pot sa-mi imaginez ca ii placea tuica, dar nu am nici o baza reala, Mișu Avocatu’, era un avocat cret si plin de el, care mai mereu juca fotbal sau tenis cu piciorul si in loc sa joace, mai mult comenta, se certa si avea mereu dreptate, defect profesional, cine stie, Berexău, avea muzica si ne facea din cand in cand cate o caseta, numele insa il avea de la o firma de mezeluri din porc, in care lucrase si pentru ca s-a si ingrasat in acea perioada, cineva s-a gandit sa-i aminteasca mereu cauza,  Coaja, fusese mult timp in armata si cumva era instruit in spiritul acela de baiat tuns scurt si puternic, cand l-am vazut prima data se zicea ca are o lama pe cerul gurii pe care o poate scuipa imediat ce e atacat, a preluat strandul din Caransebes, a adus un avion de pe care saream in bazin si pe an ce trecea se umplea mai mult de ridicol, dar in acelasi timp devenea vedeta, organizand, ca nimeni altul Serbarile Verii, Aviatorul venea din Constanta si rezista mult sub apa, i se spunea asa pentru ca tatal lui era aviator,  Nini facea pariuri nebune, gen sarit  cap cu echer intr-un bazin minuscul, e drept, a luat banii dar si-a spart capul, facea, Dan Culturistu’, cu cioc, vorba blanda, cu un caine boxer mereu dupa el si cate o plansa de desen, Lascuț, era permanent la strand, radea sonor si facea misto de cei mai mici ca el, adica aproape de toti, pentru ca Lascut era destul de mare, Fane, era un pokerist celebru, juca mult, castiga mult si avea gagici in toata tara, Țig, era un alt pokerist si iubitor de jocuri de noroc, mare voleibalist  al orasului, doar ca el mai si pierdea, APV-istu, era un tip care lucra in armata, APV neinsemnand altceva decat armata pe viata, purta un lant gros de aur la gat si se stia cu toti cei enumerati mai sus, Doru Macara& Brigitte, erau un fel de senzatia strandului, un tip fain, baiat de treaba si mereu cu cate o gluma la el si o tipa inalta, fosta voleibalista cu sani mai mereu la vedere si slip minuscul, Pleșa, omul care avea video, filme cu Chuck Norris si nevasta faină, Baniciu, era un tip mic si barbos si caruia ii cam placea sa traga la masea, Baniciu venea evident de la Mircea Baniciu, doar ca el nu canta decat baut, Băloane, era copilul de bani gata, mostenitorul unei bunici bogate care facea diverse haine pentru italieni, era mereu sponsor la cate un eveniment monden, gen “Serbarile Verii” Giffy, era unul din baietii aia putin mai mari, imbracat mereu ciudat, cu freze ciudate si prezent cam peste tot desi nimeni nu-l avea la inima. Nicu Grasu era un culturist mai masiv asa, un tip ok, prietenos pana era calcat pe bataturi, juca mai mereu fundas “la intimidare prin gabarit”, in meciurile din curtea scolii, Frunză era cel mai talentat fotbalist din curtea scolii, avea o viziune buna si echipele in care juca, aveau parca un plus de joc spectaculos, imi placea sa joc cu el, Carasco era un tip de la un alt liceu de care auzisem ca e super bun la fotbal, cand am jucat prima data contra lui, ne-am tratat cu respect, cumva de atunci ne tot salutam si uneori chiar jucam fotbal impreuna, nu am schimbat prea multe cuvinte cu el, dar daca as fi avut vreodata probleme in cartierul lui, probabil ca trebuia sa amintesc numele lui, Baderca era tip sportiv, fost campion la decatlon,  la fel de inalt si aproape la fel de cladit ca Arnold Schwarzenegger in Comando, faptul ca te stiai cu el, era de bun augur, iar golanii orasului, care-i stiau de frica, se tineau oarecum la distanta doar auzindu-i numele, Spic era unul din golani, bataios si mereu implicat in scandaluri, dar era suficient sa-l stii de la strand sau de undeva si nu prea avea treaba cu tine, chiar din contra, te ajuta uneori, poate unul din putinii care nu mi-a facut niciodata nimic, Doru Matei, era alt golan, mic de statura, foarte rau, ameninta si santaja pe toti cei care-i pareau mai slabi, iar din cand in cand isi gasea nasul in cate unul mai mare si care nu accepta prea usor sa fie calcat in picioare de “piticul”  respectiv, Ruja era un altul, marele blond,  cu aspect de junker, daca exista pe atunci acest termen, golanul blond, slab si cu freza de Elvis oarecum,  care avea gura mai mare decat orice, iar in caz de ceva se baza pe prieteni, Romică Ucigasu’ era un altul, zvonul zicea ca omorase pe cineva in Austria, oricum , era prezent cand era cate o bataie sau un scandal, Putu, Zorala, Iancu, o tripleta de aur, pe la dinti, mereu pusi pe scandal, pe mici gainarii, pe cate un furt, Meilă, golanul care se lua de fete, cu defect de mers, cu o burta mereu scoasa din tricou, aparentul inofensiv, Fratii Ciucur, niste golani cu care ma stiam de la bunica-mea de pe strada, cu alte cuvinte, nu am prea avut probleme cu ei, cel mare mi-a cerut o data niste bani, 10 lei parca si pentru ca aveam doar o hartie de 25, mi-a adus rest, adica, golani, dar mai cu bun simt, in sensul ca nu-ti luau tot, ca doar ne stiam,  Rolly& Soltinski, punkerii orasului, cred ca doar doi aveam, cel putin nu stiu altii, Goldenberg, un tip masiv si pontos care avea impresia ca le stie pe toate doar pentru ca era mai mare, Volky, omul de treaba cu ochelari si parul ridicat de pe frunte, care cerea mereu toporul in spate, uitand sa precizeze sa-l prindem de rucsac, Vuva, Bonetti, portarii de legenda de la CFR SI CSM Caransebes(echipe de fotbal), Mircea(administratorul stadionului CFR), un om langa care daca nimereai in tribuna, aveai spectacolul garantat, Nea Vasile, personajul care nu mergea, pentru ca alerga mereu, chiar si acum, la peste 70 de ani, participa la diverse crosuri ale veteranilor, Bulă, Jean, Lae, Lopătita, Popică, Dami Clămpăul, Gagiu, Ossy, Torok, Căldăraș, Fratii Popescu de la Poli, Briceag, Lozu’ si fratii, Vladuț, Păsulă,Decuseară,  fotbalisti mai talentati sau mai putini talentati ai orasului, Boată si Seb , vedetele Liceului cand eu eram a 9-a, era o placere sa-i vezi jucand baschet, imi pareau din alta lume, cu frezele lor si pantalonii tip bermude, Simion era nebunul orasului iar Pinti Maxim era ciobanul care scrijelise stalpii de telescaun, in drumul spre munte, ca sa ne spuna ca a fost “la oii” !

Poate ca mai sunt si altii, e clar, nu poti sa-i aduni pe toti, pitoresti, golani, oameni simpli dar care practic iti spuneau tie ceva si acei oameni pe care nici nu gasesti cum sa-i numesti, le-am spus tuturor, eroi, pentru ca intr-un fel sau altul, de o parte sau cealalta, asta si sunt. Probabil ca n-am legat cele mai frumoase cuvinte de unii, dar cand ma gandesc la majoritatea, sunt convins ca lucrurile din trecut le aduc din cand in cand cate un zambet, multi sunt schimbati si in fond, chiar  daca au ramas golani, vorba aceea, ne intelegem romaneste cumva si avem loc, unii de altii.

Noapte buna calatorule, e mult prea tarziu pana si pentru eroi.