Archive for the ‘taxi’ Category

Daca o sa ajungeti vreodata sa luati un taxi in Caransebes, daca o sa aveti si norocul sa gasiti o masina in care “statia” functioneaza nu ar mai trebui decat sa aveti un drum putin mai lung, dintr-un capat in altul al orasului, adica maxim 15 min, ca sa puteti savura povestile oamenilor din trafic. Pitoresti, in dulcele grai banatean, toata lumea se cunoaste cu toata lumea si toti au cate o parere cand vine vorba de ceva. Dialogul e savuros, intarzierile sunt firesti si la fel de firesc intelese, nimeni nu se supara, totul se bazeaza pe faptul ca “ne cunoastem” si “ne intelegem ” noi cumva.

Astazi dimineata, trenul m-a lasat in gara in jurul orei 6, primul taximetrist  isi “astepta varu’ “, dar ne-a ghidat spre al doilea,  “Ghita merge bine”, las un bagaj imens in portbagaj, urc apoi, spun strada si incepe dialogul pe statie…

Aleator, mai improvizand, suna cam asa :

-Sa mearga o masina la Hotel, la “Mura”…un tanar(dupa voce promt) tine sa se laude cu ce a facut noaptea trecuta pastrand si un aer de mister ” hai ca ma duc eu ca voi nu stiti ce am facut noaptea trecuta si acum trebuie sa muncesc”, apoi intreaba, ” hotelu’ lu Mura e pe “28 martie” ?…ii raspund 2-3 colegi, “a 3-a casa pe dreapta, sau a 2-a”, apare un alt coleg si trebuie sa precizeze ca “e a 4-a casa”…confirma si Nea Mitru, dispecerul, ” da, e a 4-a”…”o masina in Balta “(se aude dispecerul), unul ramane liber in zona zice ca l-ar lua, altul se intereseaza brusc ce a facut noaptea trecuta primul taximetrist, Ghita ii sare in aparare, “e si el tanar”, inca o masina la bar, la Simescu, apoi vocea primului taximetrist intreaba: “Cine a facut comanda aici, nea Mitre? “, raspunsul firesc e tot o intrebare “Unde aici?”…compleateaza cu ” la Hotel, la  Mura….”aaaa, un baiat, stai acolo, asteapta-l, ca e prieten cu Cozma”…”bun stau”, se baga un alt coleg si ii spune ca daca nu vrea sa astepte, o sa stea el, “am chef de o cafa, la baru’ din colt…si daca tot stau…” .  Pacat ca am ajuns la destinatie,  in mintea mea “s-au inteles” cei doi si macar au baut o cafea impreuna, cat asteptau impreuna acelasi client…apoi au dat cu banul…o noua cursa pentru ei era oricum, la maxim 5 min distanta, ca asa-i in Caransebes, un oras in care nu se intampla nimic si totusi parca se intampla, dar nu sesizezi, pntru ca e prea lent ritmul.

Advertisements

Micile nimicuri care dor

Posted: July 18, 2008 in ce mai vad, taxi

Ieri am fost sa fac cumparaturi si dupa ce am reusit sa strang in doua plase mari tot ceea ce cumparasem, mi-am spus ca o sa iau un taxi pana acasa…la Unirii, 10-12 masini, poate chiar mai multe, aliniate frumos, cu particularii cu tarife ascunse sau mascate, apoi cei “de firma” respectand probabil ora la care au ajuns in zona…refuz ofertele taximetristilor “particulari” si imi incerc norocul…era ora 19-19.30, primul ma refuza spunand ca se retrage in Drumul Taverei, al doilea se retrage si el, al 3-lea nu ma baga in seama, al 4-lea nu merge pt ca e prea scurt, al 5-lea era pe telfon,al 6-lea, vrea mai mut decat cursa…cred ca am mai intrebat 2-3 pana sa ma ia unul fara intrebari…pe masina mi-a explicat de ce nu m-au luat colegii, stateam prea aproape, pe ceas era undeva in jur de 5-6 roni, poate 7 …in fine, oricum nu e prima data, dar mi se pare din ce in ce mai frecvent ca taximetristii sa se eschiveze in acest mod…

La iesirea din tara cu autocarul, soferul autocarului colecteaza intre 3 si 5 euro, in functie de marimea  autocarului ,pt taxa de trecere fara verificatul la sange al bagajelor…oamenii platesc…

Daca vrei sa trimiti un plic intarziat cu un mecanic de locomotiva sau cu cineva din acel tren, personal calificat, trebuie sa-l “timbrezi”, la destinatie, mai ciupesti ceva daca merge…asa se practica, mica ciupeala, mica intelegere…putem trai amandoi.

La o coada de bilete de teatru, povestile curg, incet si parca in soapte, de frica sa nu deranjeze atmosfera, in realitate toti spera sa puna mana pe cele doua invitatii, ale caror proprietari s-au razgandit…casieritele sunt ridicate la rang de general, vin diversi din partea unor oameni importanti si se rezolva totul, oamenii normali, stau la coada chiar daca stiu ca nu se mai poate face nimic…(va urma, mi-e mult prea somn).

Taxi 2

Posted: January 29, 2008 in taxi

Iarna, zapada, 3 prieteni din Arad veniti in delegatie in Bucuresti…”hai sa ne iei de la hotel Caro, iesim la o poveste”, ma duc, astept in hol, fata de la receptie ma priveste absent, citesc un ziar, chem un taxi imediat ce ii vad venind…apare unul in 5 min, ne ingramadim toti in masina si pe moment suntem blocati.
Interiorul masinii are un decor de iarna, cu blana ca de pe cojocul ciobanului, pe tavan, iar pe bord cat si prin laterale, spate sau chiar prin acea blana, zeci de animalute de plus.
Soferul porneste ca un profesionist, apoi se afunda in strazi pustii si putin ocolitoare dar libere, cat sa scape de trafic, dar ghidandu-se cu mana dreapta. Cu stanga tinea volanul.
Mana indreptata in fata, indica directia in fata, o curba era mai intai gandita din mana, apoi rotile urmau cu supunere directia mainii. Din pacate n-am prins un sens giratoriu. Dar personajul a facut toti banii pana la destinatie, folosindu-si mana la aproximativ orice intersectie sau schimbare de banda. Chiar si oprirea finala si-a comandat-o mai intai manual.
Apoi un salut smecheresc, dupa care doar am vazut cum isi face semn in masina ca poate merge mai departe.
Unde a si mers…pana la prima curba, unde probabil a mai facut o miscare din mana si a iesit din campul nostru vizual.

Taxi (prima poveste)

Posted: November 29, 2007 in taxi

Cred ca fiecare dintre noi avem povesti cu taximetristi, de la banalul “unde mergi?…aaa nu pot in directia x ca ma retrag” la conspiratii politice, cu securisti si teroristi, la claxoane in trafic, la “n-am marunt”…
Azi am luat un taxi din romana spre casa, soferul un tigan cu ochelari ce-mi pareau de aur, n-a prea inteles unde mergem…”camere de comert sunt multe sefu’, m-am oferi sa-l ghidez, ii spuneam una si el intelegea total altfel, m-a ocolit cat de cat, dar pana la urma, a contat mai putin.
Pe una din strazi, un pitic a traversat prin fata noastra cu o cafea in mana, linistit ca si cum ar merge pe o alee necirculabila, soferul de taxi s-a infuriat, s-a prefacut ca da in el, dar uimire, piticul, strabatut de un fior de curaj nemaintanit, a stat locului, mai mult, a inceput sa tipe si sa gesticuleze, pana ce au ajuns sa se scuipe. Pana la urma, “ne-am rupt” cu greu din locul respectiv, taximetristul concluzionand, ca daca nu era cu client in masina, il facea sange pe tupeistul pitic.
Inca o strada incurcata, apoi in sfarsit acasa…noapte buna, calatorule..

PS L-am visat pe taximetrist, nu stiu ce facea, stiu doar ca mi-a transmis, asa, exact inainte de trezire urmatorul mesaj :”eu sunt omul !”(prin care nu-mi imaginez exact ce a vrut sa-mi zica)