Archive for the ‘teatru’ Category

Usa cu 7 incuietori

Posted: January 25, 2010 in teatru

Sala e mica, scena cu niste panouri si cam atat, la fel de mica, spectatorii sunt foarte aproape de scena si asezati pe cateva randuri intr-un fel de semicerc. Se sting luminile. O muzica ciudatica si mult intuneric. Senzatia e accentuata de muzica. Apoi apare prima papusa. A da, uitasem sa zic. E un teatru de papusi pentru adulti. Pentru mine ceva nou. De aceea ochii imi erau deschisi cat se poate de mari si concentrati si practic nu miscam asteptand actiunea. Revenind. Papusa se plimba pe dupa panouri, e speriata, incearca sa fuga de ceva…tot intoarce capul, tot se asteapta sa pateasca ceva. Si pateste, evident. Un lat o sugruma si cumva, incepe povestea. Panourile se inverseaza si apar in fundal diverse imagini care reconstituie intr-un mod simplist Londra inceputului de secol. Personajele apar incet incet si intriga se constituie imediat. Informatiile si detaliile circula simplu si pare ca orice discutie iti aduce o noua piesa de puzzle. Ancheta Scotland Yard e condusa de un detectiv nonconformist, scriitor de romane politiste in timpul liber, de care insa nu a auzit nimeni. Apar pe rand, sergentul care il ajuta in investigatii, povestea unui lord disparut si o mostenire, un cercetator ciudat, un avocat doritor sa ajute dar mai mereu lasand senzatia ca ascunde ceva, o domnisoara batrana, putin naiva si in acelasi timp o persoana care pare sa lege cumva celelalte personaje, un gradinar al lordului, un cuplu de batrani in care doamna e mana forte, el un simplu executant, un sofer al lordului, un nepot disparut la randu-i si un personaj care iti da senzatia ca e mai mereu in umbra oricarui eveniment. Discutiile sunt savuroase, gaselnitele neasteptate, inclusiv faptul ca papusile sunt purtate de oameni complet in negru, pe genunchi cumva, mainile papusilor fiind de cele mai multe ori preluate de mainile oamenilor din spate, umorul britanic si aparitia unor elemente noi pe masura ce inaintam in spectacol m-au tinut incordat pana in final. Detectivul a devenit personajul meu preferat, atipic total pentru un personaj din cadrul politiei, avand metode neconventionale si idei care pareau ca se indeparteaza de subiect, gasind mai mereu similitudini cu cartile politiste cu nume extrem de haioase, scrise de el si totodata iesind mereu din incurcaturi chiar daca de multe ori se baga in altele. Decorul, minimalist cum am spus, cateva imagini din Londra, cateva panouri care pareau sa fie cand stradute, cand colturi, cand pur si simplu cladiri sau parti din cladiri, totul insa in alb-negru, inclusiv papusile erau in alb-negru, lucru care a contat enorm in senzatia aia de inceput de secol. Doua ore pline as zice, a adaptare dupa Edgar Wallace impresionanta, niste papusi ce in bune parti, pentru mine, au inlocuit cu brio oamenii, mult mister, muzica aleasa perfect, crime si un singur punct slab. Finalul. Din pacate. Solutia aleasa a fost putin dezamagitoare pentru mine. Toata sala parca era in transa sa descopere criminalul, in pauza toti vorbeau, isi puneau intrebari si cumva probabil nu toti au fost fericiti in final. N-o sa spun decat ca se aseamana putin cu Frankenstein si eu militam pentru o varianta mai umana. In fine. De vazut cred ca ar trebui vazut oricum. Iar pentru Bucuresti(sau Romania in general) cred ca s-ar putea face usor si acolo asa ceva, trebuie doar sa porneasca si sa-si gaseasca publicul. Ca oameni talentati stiu ca sunt. Doar ca obisnuinta e ca teatrele de papusi sa fie doar la matineu si doar pentru copii. Poate se schimba ceva sau poate nu stiu eu. Oricum, papusile au fost la inaltime ! E clar si cei din spatele lor. Aplauze binemeritate si indelungate. O sa mai merg.

Advertisements

5 piese as vrea sa vad in aceasta editie a festivalului, piesele lui Afrim, Lucia patineaza si Omul perna, spectacolul teatrului maghiar din Cluj, Trei surori, Printesa Turandot, montata la Sibiu de Andriy Zholdak si Cantareata cheala in regia lui Lagarce. Bonus, celalalt spectacol al teatrului maghiar din Cluj, Moartea lui Danton si Cum traverseaza Barbie criza mondiala, pentru ca-mi place titlul si vine din Timisoara.Biletele se pot cumpara deja !

Programul festivalului aici.

Mansarda la Paris

Posted: May 10, 2009 in teatru

Un nou spectacol marca Afrim, de data asta, in deschiderea festivalului comediei romanesti. Povestea se invarte in jurul unui Emil Cioran ajuns la varsta la care si-a pierdut memoria, trist dar inca vesel, plin de energie si de dorinta, te plimba prin cateva cugetari, te readuce in perioada in care il citeai, te fascineaza si in acelasi timp te pune pe ganduri. Doza de poetic e asigurata de imaginile multimedia proiectate in tot timpul spectacolului, fascinanta scena in care personajul lui Cioran invata sa se comporte de la un Nosferatu, proiectat in fundal, la fel cea in care un ceas imens domina sala…un plus pentru actorii straini din piesa, mai ales pentru cel care a jucat rolul orbului cu luneta, francezul Valery Plancke, un minus pentru cel care l-a interpretat pe Cioran in ceea ce-i priveste vocea, tanguita mai mereu…desi piesa am vazut-o ca pe una in care Cioran putea sa fie oricine ajuns la acea varsta. Un ultim plus pentru Radu, care schimba perceptia spectatorului despre teatru oferindu-i si altceva. Multumesc.

Marti, Jocul de-a vacanta, la Odeon…astept sa-mi placa si mai mult.

Plastilina

Posted: March 24, 2009 in imagini salvate..., teatru

dsc_03041

dsc_03191

Ploiestiul traieste prin cateva piese bune si o mana de actori care fac minuni la teatrul din localitate, pacat doar ca programul e facut fara ca cineva sa se gandeasca si la oamenii care nu vin din zona. Piesele din cursul saptamanii si chiar si cele programate duminica, lasa o multime de doritori pe dinafara. Cu greu am ajuns, duminica, sa vad “Plastilina” si oarecum tot spectacolul am stat cu ochii pe ceas ca sa nu pierd trenul spre Bucuresti. Piesa in sine urmareste povestea tragica a unui adolescent din orasul Kazan, pe nume Maxim, care incearca sa razbata intr-o lume marcata de violenta si mediocritate. Orfan, crescut de o bunica care penduleaza intre o realitatea cruda si un trecut mai bun, Maxim se agata de orice experienta cu zambetul pe buze, incercad sa vada in totul  o iesire si o parte buna. Tradat de prieteni, dat afara de la scoala, abuzat, certat fara a fi vinovat, adolescentul se refugiaza intr-o lume a sa, aparent mai buna, pacalit din nou sa iasa din ea, sfarseste incercand sa-si faca dreptate printre cei care nu au stiut niciodata ce e aceasta.

Un cuvant de lauda pentru jocul actorilor si inca unul pentru muzica, iese din tipare !

Nu inteleg insa un lucru la spectatorul roman ! In cazul de fata, e pus fata in fata cu o drama, o tragedie….rar poate apar aspecte de umor. De ce trebuie sa râdă continuu ? La Ploiesti asa a fost, spectatorul a venit ca pentru comedie si s-a comportat ca atare.

O noua piesa regizata de Radu Afrim, luni la Odeon. Biletele au fost puse in vanzare inca de acum cateva zile, locuri nu sunt foarte multe pentru ca spectatorii vor sta pe scena(cel putin asa am inteles de la doamna de la casierie), lucru confirmat oarecum si de lipsa locului de pe bilet. Nu cunosc subiectul piesei si nici nu vreau sa-l cunosc de data asta. E ca si cum ar fi un lucru asteptat de mult de la care pretinzi  sa iti aduca ceva nou, sa iti schimbe starea si sa surprinda. Din pacate se joaca o singura reprezentatie de la ora 18, luni pe 9 martie.  Enjoy, voi cei care ajungeti !

Top 7 teatre in 2008

Posted: January 14, 2009 in teatru, topuri, Uncategorized

In anul 2008 am reusit sa vad foarte multe spectacole, o parte din ele, m-au lasat minute bune, dupa ce s-au terminat fara cuvinte. Imediat apoi eram avid sa impartasesc celor din jur ceea ce am simtit sau am trait, vazand spectacolele cu pricina. Pot spune usor ca in materie de teatru, 2008 pentru mine, a fost un an bun.

Cu greu am selectat 7 piese, pentru ca sunt cel putin inca pe atatea care le-ar putea lua locul, dar pentru ca in orice ierarhie exista si varfuri si o doza de subiectivism, topul meu arata cam asa :

1) Unchiul Vanea (Teatrul maghiar din Cluj Napoca- regia Andrei Serban)

2) Faust (Teatrul Radu Stanca din Sibiu- regia Silviu Purcarete)

3) Omul perna ( Teatrul Maria Filotti din Braila- regia Radu Afrim)

4) Spovedania la Tanacu (Teatrul Odeon Bucuresti  regia Andrei Serban)

5) Prologul unui Hamlet– fara cuvinte (Teatrul Leira din Barcelona)

6) Richard al III-lea (Teatrul maghiar din Cluj Napoca- regia Tompa Gabor) 

7) Boala familiei M ( Teatrul din Timisoara- regia Radu Afrim)

Al 5-lea spectacol Afrim, pana acum, la fiecare am gasit ceva, la sfarsitul fiecaruia am ramas putin in loc, incercam sa inteleg, sa simt, sa incerc sa impartasesc ceea ce am vazut …
Aici a fost inca de la inceput altfel …
O mana de oameni deschid piesa cu o melodie hip hop, sala amuteste, cuvinte ating la tinta, macabru pus in voci de copii, stirile de la ora 5, spuse cu zambetul pe buze, apoi incep povestile …
Violenta fata de copii, violentele din ochii copiilor, proasta crestere, lipsa de educatie, mediul, oamenii cu ale lor ciudatenii, influenta politiei, coruptia, coruperea, jocul, lacrimile, fetele cubului, patrate, 10 cu cel care era in centrul actiunii, joc de lumini, dans, limite impinse bine spre margine si muzica, facuta cand sa linisteasca, cand sa provoace … spectacolul a cucerit audienta, nimeni nu misca, cu totii urmarim spectacolul comic grotesc…copilul isus, visele, povestea porcusorului verde, a oamenilor care sunt altfel, povestea scriitorului, a fratelui sau…influenta tv, caderi in neant, ridicari, amentintari, batai, violenta … realitate …

Final. fara cuvinte, fara ganduri, doar undeva acolo, in mult prea trist, m-as fi luat de mana cu ei, as fi intors lumea, as fi cautat raspunsuri, as fi mers spre margine, as fi cantat din tot sufletul … iar in final, de peste tot as fi auzit aceeasi melodie …

” intr-o noapte neagra neagra …

un om cu haina neagra neagra …

cu gluga neagra neagra …

a-ntins o mana neagra …”