Nostalgia statului la coada

Posted: February 8, 2011 in berlin

Cand eram mic, nu prea intelegeam unde e farmecul. Probabil ca una e sa stai la coada la alimente de care aveai neaparata nevoie si alta sa stai pentru bilete la filme. Atat perceptia cat si interlocutorii sunt altii, dar nu despre asta e vorba.

Descopar cu surprindere ca nu am nici o problema cu statul la coada, nu ma enervez deloc, nu-mi pierd rabdarea si doar astept ca si cum as fi Zen. Si sunt🙂  Festivalul de Film din Berlin, Berlinale, are niste reguli ciudatele. Dar sunt facute intr-un fel ca sa poata multumi tuturor doritorilor de cinema. Ofera intr-un fel sanse si celor care nu pot sa-si ia liber de la serviciu si sa se puna in coada, desi exista in continuare si vanzare on-line(toate biletele sunt mai scumpe cu 1,50 centi, conteaza !) limitand posibilitatea de a cumpara bilete la doua de persoana, adaugand faptul ca nu poti cumpara bilete decat pentru urmatoarele trei zile si doar la un singur cinematograf, la toate reluarile filmelor din competitie. Mai e un bonus pentru ultima zi, ziua cinematografului. Biletele sunt la jumatate de pret si pot fi cumparate chiar din prima zi. Presa isi incheie activitatea cu o zi inainte, o data ce se anunta castigatorul, prin urmare doar filme pentru masa.

In general plec sa ajung cu o ora inainte de a se deschide casele de bilete. Chiar si asa, cel putin 45-50 de oameni in fata, primii veniti, niste studenti, stau de la doua dimineata. Au venit cu paturi, cu scaune pliante, cu sandwichuri si cafea la termos…cand am intrat si m-am asezat in coada, ei tocmai terminau micul dejun. Probabil de la acea ora au tot inceput sa vina, pentru ca sunt patru randuri la inceput care se transforma in sase pe parcurs si inca alte  patru , in alte doua locatii. Daca proportiile s-ar pastra, cu o ora inainte de a se deschide oficial  casele de bilete, erau undeva pe la 600 de oameni. Plus cel putin 100 pregatiti online…fain, mi-am zis si dupa aproape trei ore am ajuns si la bilete.

Culmea e insa ca nu simt aceste 3 ore. Timpul curge altfel in coada si incep s-o inteleg pe bunica mea, care pe langa faptul ca afla o gramada de chestii, conversa cu toate prietenele ei dar si cu oamenii pe care ii cunostea mai putin, mai statea si de doua ori la cate o coada sa mai prinda ceva. In fond vorbesti mai mereu, prelucrezi informatii prinse din zbor, schimbi optiuni, faci calcule, esti atent la panoul care anunta disponibilitatea biletelor dorite, incepi micul joc prin care fentezi regulile impuse de masina germana. Socializezi cu alte cuvinte. Cand cel de langa tine se ofera sa te ajute, pentru ca la anumite filme vrei mai mult de 2 bilete, e clar ca mai devreme sau tarziu, intorci favorul. Cateodata pur si simplu, cineva vine la tine si te roaga. Poti sa-mi iei inca un bilet sau doua la filmul…si iti intinde o foaie cu numarul filmului, ora si ziua de difuzare. Totul se petrece la parterul unui mall, unde in mijloc sunt casele de bilete. Doamna de la firma de bijuterii a venit direct la mine. Mi-a oferit o cafea sau un ceai, ca sa ma ajute la statul in coada, apoi m-a rugat sa-i cumpar doua bilete ca ea trebuie sa ramana in magazin. Mi-a placut gestul, am acceptat sa-i cumpar biletele, fara sa iau cafea sau ceai, pentru ca nu ma “daramase” coada, chiar din contra…si pana am ajuns in fata aveam intelegeri stabilite cu alte patru persoane. Eu luam pentru unii, ei pentru mine si in final toata lumea a zambit. In fond mi-am tot pus intrebarea ce au facut stundentii care au ajuns inca de dimineata la coada si e clar ca in patru-cinci persoane, povestile au curs si cred ca dupa prima poveste si prima cafea au venit deja ceilalti oameni la coada. Imi plac batranii iubitori de film. Cumpara in general patru-cinci bilete, fara stres, si-au bifat cateva filme pe care ar vrea sa le vada si asteapta, pe cate un scaun pe care il tot muta precum pescarii la balta. Bomboanele circula in coada, guma de mestecat, persoane amabile care se ofera sa cumpere de baut pentru vecinii de coada, azi cineva a adus ciocolata si a dat in stanga si in dreapta si in general e bine. Razi, cunosti oameni, faci si intorci gesturi firesti…normalitate.

Maine pot sa iau bilete pentru sambata. E si asta ceva, in plus e o noua coada. Cine stie, in curand apar si reporterii, camermanii, oamenii de radio, curg interviurile si se fac transmisii in direct incepand cu data de 10, cand se deschide Berlinale.

Dupa ce am cumparat biletele m-am indreptat incet spre metrou unde asa, intr-un spirit de coada si ajutor reciproc am ajutat o adolescenta(care cica si-a uitat buletinul acasa) sa cumpere un pachet de tigari. Mi-am pus problema ca nu e bine ce fac dar intr-un final m-am gandit la liceul meu si la faptul ca oricum daca isi doreste sa fumeze o sa o faca cu sau fara ajutorul meu, asa, macar gestul mi-a fost rasplatit cu un zambet cat toata fata. Fuma Gauloises, ca si mine🙂

Comments
  1. grebla says:

    coada ca si coada, da imbulzeala unde e?🙂

  2. Mihai says:

    E bine ca rezisti fara sa te enervezi. Stau si eu la coada, dar mai mult de 30-40 minute nu pot. Daca vad totusi ca se misca repede dar dureaza mult din cauza ca sunt multi oameni e ok, asta e, dar cand vad ca se misca incet si nu au niciun chef atunci ma apuca nervii😀
    Chiar daca nu o ajutai tu sa cumpere tigari cineva tot o facea, asa ca nu e o mare problema.

  3. Laurentiu says:

    adevarul e ca la imbulzeala parca nu m-as baga🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s